Limfomul non-Hodgkin la pacienții cu BII

Limfomul non-Hodgkin la pacienții cu BII

Este adevărat că pacienții cu Boli Inflamatorii Intestinale au risc de a face limfom non-Hodgkin? În ce situații?

 

Riscul persoanelor cu BII de a fi diagnosticați cu un cancer al ganglionilor (limfom) este cunoscut si estimat la 1,5 x fata de cel al populației generale. Riscul e legat de mai multe cauze: ține de boala inflamatorie de lungă durată (cronică), ca urmare a unei perturbări acumulate in timp la nivelul celulelor imune (politia organismului devine hiperreactiva dupa anii când este „mentinută in priza”; aceste celule imune își au sediul/cazarma in ganglioni și în aceste sedii apare limfomul). O alta explicație poate sta in unele medicamente pe care le folosim in imunosupresie: azathioprina e cea mai cunoscută (din clasa thiopurinelor) și este responsabila de „adormirea” unor celule imune care ar avea ca menire eliminarea unor viruși cancerigeni (cum este v Epstein-Barr); când omul se infectează cu virusul, celulele imune sunt prea adormite, nu îl recunosc si nu îl elimină eficient, iar virusul rămâne in aceste celule pe care le controlează si le forțează sa se înmulțească tumoral (scăpat de sub control). De aceea spuneam ca utilizarea azathioprinei poate fi atrăgătoare pentru controlul BII, dar e recomandabil să fie limitată la o durata de max 1-1,5 ani, pentru ca riscul de limfom să nu fie important (aici totul este relativ si riscurile se raportează unul in funcție de altul)

 

Dr Radu Bogdan Mateescu

Gastroenterologie

Spitalul Clinic Colentina

poza Conf.Dr. Mateescu