Rectocolită. Fugi, bre, de-aici, cu ea, că nici să pronunț nu pot ca lumea, cum să am așa- ceva?! Colită ulcerativă. Aia.. da! Am. Că sună intelectual. Sună a ceva ce ar avea un filosof. Are ștaif. Aia am, îmi pare rău pentru voi, nu toti părinții au avut posibilitate. Mi-au dat karmă bună de la karmangerie, că puteam să am rectocolită, recte nu bun.
Sunt și avantaje. Pe de o parte, eu am in mine o fostă divă supraponderală, că așa se zice acum, care e foarte fericită cu boala, deoarece nimic, dar nimic nu te slăbește la fel de repede. Dau bietele dive averi în procesul de zânificare asistată și noi, în două luni, fără alt ajutor, ajungem de la o sută de kile la 50.
Pe de altă parte, ai, brusc, timp. Nu mai poți să te grăbești și, prin urmare, poți, de exemplu, să citești, dacă vrei ceva constructiv sau poți să faci doom scrolling pe TikTok, dacă vrei să afli cum e cu vlahii din Valhala. Avantajul meu este că nu aveam, pe atunci, TikTok. Și nici pe acum nu am.
Nu înseamnă neapărat că o boală inflamatorie intestinală te face cult în cap. Eu deja citisem 52 de cărți, 55 cu jokerii, 78, dacă le punem și pe cele de tarot știam tăcerea filosofică, 4-4-3-ul olandez și fluieratul cu accent rusesc în limba engleză. Totuși, eu am mai multe principii în viață, printre care și ăla că, decât bătrân, sărac și bolnav, tot mai bine tânăr, bogat și sănătos. Tot astfel, mi-am zis că, decât să nu ai timp de nimic, mai bine să ai timp pentru orice. Și, cum partea cu tinerețea era rezolvată, iar aia cu sănătatea se marginea la momentele când strănutam, mai rămânea bogăția. Dintotdeauna am fost plin de bani, uneori aproape un leu întreg, dar mă puteam îmbogăți din punct de vedere spiritual, și nu, cum s-ar putea crede, spirt-ual, în primul rând pentru că un shot de Mona costă.
Deși nu aș putea chiar să recomand o cură de rectocolită la casa omului, pot, totuși, să spun că m-a îmbogățit masiv din punct de vedere cultural (plecând și de la faptul că a citi o carte însemna să dublez numărul de lecturi), m-a sărăcit din punct de vedere grăsimologic, liposintactic și glucofag (nu căutați sensul în dicționar, după câteva shoturi de Mona o să înțelegeți și ce nu scriu) și m-a împrietenit cu o persoană, altfel insipidă, supărăcioasă și cu libidoul la pământ, anume io.
Fac o reverență din alt veac în fața domniilor voastre și vă declar, à la Français: le draq n’est pas atât de nègru.
